Singurică singurea

Singurică singurea așa-mi plâng eu jalea,

C-am plecat de lângă voi,

Și m-am dus departe,

Unde oamenii sunt goi,

Și iluziile-s deșarte,

Nu regret că am plecat,

În băltoacă v-am lăsat,

Și-ncăpățânați sadea,

Nu vreți să ieșiți din ea.

I-ați ales pe cei de sus,

Vă dați sufletul la muls,

Ei se lăfăie în bani,

Voi rămâneți tot sărmani,

Fără un ban în buzunar,

Bând pelinul cel amar.

Eu acum mă duc. Vă las.

Chiar de plângeti într-un glas,

Mi-e și milă, dar și silă,

Ca tăceți și înghițiți,

Vă lăsați mereu mințiți.

De ce nu luați în mână frâiele,

Să mai zgâlțâiți momâiele?

Să coboare pe pământ,

Că-i mai sigur și mai sfânt.

Să învețe să-nțeleagă,

Că o promisiune dată,

Nu se uită niciodată.

Se respectă și se-aplică,

Chiar de doare la burtică.

2 thoughts on “Singurică singurea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

I accept that my given data and my IP address is sent to a server in the USA only for the purpose of spam prevention through the Akismet program.More information on Akismet and GDPR.