Dor de mama

Dor de mama

 

Mie dor de tine scumpă mamă

Mie dor de-a ta privire.

De vocea ta,…

Mie dor s-o mai aud,

De-a tale brațe, mamă,

Care, arareori mă mângâiau ușor,…

Durerea-mi e tăcută, și sufletul e gol

Offf mamă, tare-mi este dor,…

Azi nu mai ești cu mine,

Te-ai dus în spații întunecate, reci

Nu te mai văd, nu mai aud ce zici.

Te chem în visul meu să vii

De-acolo unde, îți cântă îngerii

Să-mi spui din gândurile tale

Dar tu nu vii; tăcerea ta mă doare.

 Mamă, tu mi-ai rămas ca un ecou

Te caut, te adun în sufletul meu,

Te-adun din gânduri rătăcite

Îmi plâng păcate neîmpărtășite

Mama, e cel mai minunat cuvânt

E cel mai tainic și mai sfânt.

Deasupra sfântului tău mormânt

Te plânge și cerul,e toamnă şi vânt,

Cum aș putea acum să-ți mulțumesc

Pentru ce sunt, sau cum trăiesc?

Din volumul de poezii  „Florile cireșului tânăr” – Daniela Gumann, 2017

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *