Hai vino iubite

Hai vino iubite, să guști fericirea

Te-aștept liniștită în camera mea.

Cu atingeri moi de catifea,

Chem şoaptele nopții s-apară.

Mă las cuprinsă de tainicul fior,

Incălzită de dorinte şi de dor.

Gemând uşor cu glasul stins,

Mie foame tot mai mult de tine.

Fură-mă din lumea mea

Îţi dau în gând îmbrățișarea.

Când frământați de doruri,

Trăim din amintiri amoruri.

Să fim o lume cu lumea din noi…

Dar totuși numai eu cred în noi doi

Secundă şi clipă în suflete goi…

Dar noaptea, și ea m-a trădat

Zorii ca pe o stea mi te-au luat

N-a fost decât un vis.

La revărsarea zorilor, tu ai plecat.

Curând dorul în vise se-mbracă

Şi naşte dorinţi rând pe rând

Din secundele ce-ncet se scurg.

Esti iubitul vietii mele,

cu tine aș pleca departe…

printre sutele de stele….

spre altă lume…

Păcat că nu se poate.

Din volumul de poezii  „Florile cireșului tânăr” – Daniela Gumann, 2017

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *