Să trăiesc

 

Să trăiesc!

 

Oricât de greu ar fi să pătimesc,

Cât de nevolnică voi fi, sau chiar hulită,

De-ar fi să fiu din toți cea mai lovită,

M-aș mulțumi numai cu faptul că trăiesc!

 

Nu mă gândesc să fiu o fericită,

Așa ceva m-ar face s-amețesc,

Și, dimpotrivă, răul, să zâmbesc.

Oricât ar fi de mare, sau cumplită.

 

Văd că sunt unii ce se sinucid,

Că își sugrumă viața cu-a lor mână…

Ce suflet au? Un suflet de tot vid.

Făcut din beznă, pleavă și țărână.

 

Știut fiind, că sufletul este avid,

Ceva din el, ceva să  mai rămână.

Și ciungă, sau oloagă, ori hodoroagă,

Gheboasă, șoldită sau boccie,

De dinți lipsită, ca și de arginți,

Bine-am să fiu, cât timp sunt încă vie.

 

Din volumul de poezii  „Florile cireșului tânăr” – Daniela Gumann, 2017

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *