IAD ȘI RAI

 

Va  mai ieși un fum/ Din aprigul cuptor/ Când mă voi face scrum/ În deal la cremator.

O pulbere ușoară,/ Un praf fin de cărbune,/ Ce se înalță, zboară,/ Și apoi se depune.

Și-o urnă cu cenușe/ Ascunsă într-o nișe/ O mână, o mănușe/ Pe undeva ascunse.

Iar sufletul?! S-a dus/ Nu știe nimeni unde/ În veșnicul compus/ Din fracții de secunde.

E tot ce te așteaptă/ Dup-un steril canun,/ O cale scurtă, dreaptă/ Pe un traseu comun.

Din multa-ți avuție/ Ce-ai strâns o viață-ntreagă/ Nimic să nu-ți rămâie?/ Doar praful să se-aleagă?

Cu doar o mângâiere/ Să ai un loc de veci/ Nu cu expropriere/ Din el să nu mai pleci!

Să stai într-o firidă/ Ani mulți, chiar și o mie/ Precum în piramida/ Lui Keops o mumie.

Sau poate mai modest,/ Îți vei clădi cavou/ Foarte de stimă gest,/ Dar cui îl lași cadou?

În care loc anume/ Ai vrea morțiș să stai/ Să fii în astă lume,/ Din toți cel mai dihai?

Mai bine-n patru vânturi/ Să-nfrunţi vremelnicia/ Decât în patru scânduri/ Să-ascunzi nimicnicia.

Mai bine ars ca mort/ Decât, cumva, de viu,/ Cel mai de groază sport/ Dintr-un trecut deliu.

Pe rug au ars de vii/ (Cu public spectator)/ Martiri sute de mii:/ „Spre mântuirea lor !”

Prostia omenească/ Mereu vrea victime/ În goană nebunească/ După orori şi crime.

Trăim noi cât trăim,/ Trăim dar şi greşim;/ Nu ştim să ne ferim,/ Greşim  şi iar plătim.

Plătim şi după moarte,/ Plătim abia atunci:/ Văzută-i a ta soarte/ În beznă când te-arunci.

Că nu sunt vorbe goale/ Acelea: iad şi rai;/ Că nu-s degeaba boale,/ Nici vorba „rău”, din grai.

Şi, totuşi, vom trăi/ Pe veci, nelimitat/ Cât timp ne vom simţi/ Cu sufletul curat.

Trăim în amintire/ Şi vom trăi mereu,/ Nimic nu-i fără ştire/ Nici fără Dumnezeu.

E amintirea bună ?/ Vom retrăi prin ea !/ Din nou vom fi-mpreună,/ Ne vom mai revedea.

Prezenta sindrofie/ A luat acum sfârşit./ Şi pe-alţii îi îmbie/ Cuptorul înroşit.

Acum, în Asfinţit,/ Smerit,  la toţi mă-nchin:/ Va fi vreun  Răsărit ?/ Adio şi….AMIN !

 

A fost scrisă din și cu durere pentru pierderea părinților mei și ai soțului meu.

Poezia face parte din volumul „Florile cireșului tânăr” – Daniela Gumann, 2017

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *