Mihai Eminescu – eveniment de comemorare – 128 ani de la trecerea în neființă a marelui nostru poet

 

Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate; Ce e rau si ce e bine. Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece,…”  Mihai Eminescu – poezia Glosă

La invitația doamnei Laura Hant – președinta asociației Mihai Eminescu din Viena, am luat parte la evenimentul de comemorare a poetului naţional Mihai Eminescu la 128 de ani de la trecerea în neființă. Evenimentul a fost un prilej de reflecție asupra impactului creat de tot ce înseamnă Mihai Eminescu. La acest eveniment organizat de doamna Laura Hant, am avut deosebita plăcere să-l cunosc pe domnul Dan Toma Dulciu, intelectual de vază, autor al unor studii și cărți despre viața și opera marelui nostru poet național, care a căutat mult în arhivele naționale și străine, a decriptat simboluri grafice la care nimeni nu s-ar fi gândit, a descoperit lucruri inedite și semnificative despre poet, și ni le-a oferit într-o carte care am avut deosebita onoare să o primesc direct de la autor cu o frumoasă dedicație.

„Eminescu este afirmarea unității românești eterne”. „Doina lui Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc”. (Academicianul Nicolae Iorga,1871-1940)

Domnul Dan Toma Dulciu, ne-a vorbit cu foarte multă pasiune și implicare despre ce a descoperit,  despre viața și activitatea poetului și l-am ascultat cu mare interes; mi-a plăcut cum a spus că „noi suntem mai contemporani cu Eminescu, decât cei care au trăit cu el în acea perioadă”  explicația ne-a dat-o tot dumnealui „ pentru că noi știm acum mai multe despre el, decât cei care au trăit atunci în acea perioadă”. A spus atât de frumos și absolut convins că „ Eminescu nu a murit, el trăiește printre noi” – mi-a plăcut să aud asta și m-am simțit tare bine.

„Eminescu s-a ridicat pe aripi proprii până la contemplarea lui Dumnezeu”. (Poetul Nichifor Crainic, 1889-1972)

La acest eveniment, a venit și ambasadorul Republicii Moldova de la Viena însoțit de soția sa și cele două fiice și a depus un buchet de flori la statuia poetului.  Domnul ambasador Victor Osipov a avut plăcerea chiar să ne și recite câteva versuri. De la ambasada României a fost un reprezentant, despre care, cu rușine mărturisesc, că nu știu cum se numește, dar el sigur va ști cum mă numesc eu, deoarece i-am dăruit un set de cărți scrise mine.

„Fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci”; „Eminescu era frumos, de-o frumusețe angelică”.(Criticul literar Tudor Vianu, 1889-1964)

Îi sunt recunoscătoare doamnei Laura Hant pentru invitația la acest eveniment, pentru că astfel am avut ocazia să o cunosc personal și pe doamna Irina Cornișteanu director al Institutului Cultural Român de la Viena, cu care am corespondat de câteva ori prin email, pentru că ne despart câteva sute de kilometri și agendele noastre de lucru sunt total diferite ca timp și spațiu, dar se pare că acum, domnul Eminescu a reușit să ne adune la un punct comun, pentru că, din punctul meu de vedere, cultura nu ar trebui să aibă culoare politică.

„Eminescu este darul Providenței, dăruit nouă Românilor. Pasiunea pentru Eminescu este pasiunea tuturor”. (Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală, 1926-2005)

Lucian Boia afirma în volumul Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit: ”Şi totuşi, Eminescu nu e doar un mit. A existat, există încă şi un Eminescu adevărat, care abia se întrevede, acoperit de imensa construcţie mitologică al cărei prizonier a devenit. Avem în cazul lui un extraordinar exemplu al modului cum se construieşte şi se amplifică un mit, pur şi simplu pentru că este nevoie de el. A fost nevoie de Eminescu, de Eminescu cel mitificat, într-o cultură mică, dornică de afirmare şi de recunoaştere, dar încă nesigură pe mijloacele ei. Astăzi, mitul acesta e pe cale de a se disloca. Pentru unii nevoia de Eminescu e mai mare ca oricând (dacă nu vrem să ne pierdem identitatea într-o lume globalizată şi uniformizatoare), pentru alţii (care îi consideră poezia desuetă şi nerecomandabilă), nu mai e nevoie câtuşi de puţin”.

 

A fost un eveniment reușit din toate punctele de vedere, începând cu momentul emoționant de depunere flori la statuia poetului, așezată la loc de cinste în fața frumoasei biserici ortodoxe din Viena, apoi a urmat o slujbă religioasă condusă de părintele Nicolae Dură și părintele Emanuel Nuţu. Evident că nu a lipsit nici domnul Ionica Armanca, reprezentând  cotidianul Jurnalul Românesc, și multe alte persoane plăcute și interesante.

„Eminescu este evanghelistul nostru”. (Poetul Tudor Arghezi, 1880-1967)

 

 

2 thoughts on “Mihai Eminescu – eveniment de comemorare – 128 ani de la trecerea în neființă a marelui nostru poet

  1. Dan Toma Reply

    „Mai este nevoie de Eminescu?

    Doamna Daniela Gumann, a scrie despre Eminescu nu este o banalitate, nici un act de curaj ci o datorie de constiinta, dar mai ales de recunostinta.

    Stim noi oare cu adevarat, cine a fost Poetul, care i-au fost idealurile, ce a sperat si cat a patimit din dragoste infinita pentru ideea de neam?

    Nu intentionam sa repetam cuvinte de abtibild multicolor, nu dorim sa lipim postere pe tabloul colectiv al demnitatii nationale, ci vrem sa ne adunam gandurile si sa vedem incotro se indreapta acum efortul nostru de iubire adevarata fata de cel ce ne-a dat curajul sa-i intelegem jertfa, vazuta ca o implinire a unui destin mesianic, si taria de a rezista in fata urgiilor ce ne impresoara.

    Intr-o tara situata la intretaierea potecilor de haite, intr-o lume ce incepe sa i se termine uleiul din candela sperantei, Eminescu este sinonim cu Absolutul, in intelesul sau cel mai inalt. Es este temelia profunda a acestui neam, prin care s-a definit patria limbii romane.

    Se vorbeste redundant, mai ales in ultimii ani, despre conspiratia anti Eminescu, ignorandu-se circumstantele istorice carora i-a cazut victima.
    Eminescu a disparut ca fiinta umana, dar ideile sale nu pot fi sugramate. Disparitia sa a fost un nou inceput. Eminescu a fost, ca orice om, dator cu o moarte, venita, din pacate prea devreme, dar moartea l-a facut nemuritor.
    Eminescu este o marca de identitate a poporului roman. De aceea, numele sau sperie, mai ales azi, pe cei ce ne vor raul, iar opera sa devine un pericol „pur si simplu” (cum ii placea adesea sa spuna) pentru cei ce nu ne vor binele.

    Daca nu putem pedepsi crima, atunci macar sa spunem Adevarul, dar mai ales sa ii cunoastem viata asa cum si cat a fost….

    Ne-am chinuit un secol si mai bine pentru a-i edita opera, dar ne trebuie, pe putin, o mie de ani sa ii intelegem sensurile profunde.

    Cine sa-i cuprinda gandurile, cand abia acum avem cu adevarat in fata ochilor integralitatea scrisului sau?

    Cine sa ii desluseasca sensurile, daca nici cei mai buni cunoscatori ai operei sale nu o pot cuprinde?
    14 000 de pagini de manuscris reprezinta cateva zeci de volume, pe care Eminescu ar fi putut sa le publice, daca ar mai fi trait. Ele sunt reunite, asa „cum” si mai ales „cand” s-a putut, in monumentala editie Perpesicius.
    Sa o intelegem cu adevarat, intr-o viata de om? Se sparie gandul, ar spune cronicarul.
    Si, acum, ajungem la intrebarea ce ne framanta: mai este nevoie de Eminescu? Cine mai scrie pentru si despre Eminescu?

    Intr-o tara in care Biblioteca Nationala a Romaniei, a doua ca marime, dupa aceea a Frantei, a fost supusa unei prigoane rusinoase, prin anularea dreptului la existenta, in care Eminescu, candva bibliotecar, abia daca are o sala, care sa ii poarte numele, intr-o tara in care prima statuie ( in ordine cronologica) a celui mai mare scriitor roman al tuturor timpurilor este devastata de nenumarate ori in ultimele decenii, intr-o tara cu numele Romania, in care cel mai cautat cuvant pe motorul de cautare Google era, in 2007, „ciorba de burta”, urmat apoi de „bancuri cu scufita rosie”, iar pe locul 8 ” cauciucuri de iarna”, ne mai miram ca Eminescu este un nume necunoscut pentru circa 25% din tinerii acestei tari?

    Ce este de facut? Desigur, nu exista solutii miraculoase. In primul rand trebuie iubita Poezia, iar oameni ca Dumneavoastra, Daniela Gumann, care va daruiti Poeziei cu toata fiinta, dar care va dedicati viata si oamenilor ce va inconjoara, in orasul muzicii, Salzburg, trebuie sa existe in orice colt de pe acest Pamant.
    Apoi, trebuie cunoscuta in integralitatea sa opera si viata lui Eminescu. Ei bine, abia acum putem sa spunem ca avem totul la indemana, sau, cum ar spune un prieten de-al meu, eminescofilul Ion C. Rogojanu, la „indeminte”, pentru a ne apuca serios de treaba: „baza nationala de date Eminescu” este disponibila, in sfarsit, in format digital ( Muzeul Virtual Eminescu, pe care l-am creat in urma cu peste un lustru, inclusiv transpunerea in format digital a tuturor volumelor cu manuscrise aflate la Biblioteca Academiei Romane). Mijloacele tehnice sunt atat de usor de manuit, incat George Calinescu sau Perpessicius de ar mai trai, ar fi dispusi, probabil, sa reinceapa lucrul pe textele lui Eminescu.

    De unde trebuie inceput? Evident, cu abordarea unor chestiuni controversate, deja semnalate de istoriografia eminesciana. De la aspecte din ordin biografic putem trece la cele de profunzime, care ating opera sa, in varii dimensiuni. Cu o singura conditie: sa iubim poezia, sa ne cinstim poetii, sa-l iubim pe Eminescu.

    Da, mai avem nevoie de Eminescu, mai ales acum. Este o urgenta nationala iar daca nu vom intelege dimensiunile tragice ale epocii pe care o traim, sansele de a supravietui acestor incercari vor fi pierdute in van.”

    Dan Toma Dulciu

    Viena

    • danielagumann
      danielagumann Post authorReply

      În fața unui asemenea amplu comentariu,o abordare profundă, profesionistă și consistentă, eu personal sunt total impresionată și consider că citatele de mai jos sunt cele mai potrivite.

      „Prin creatia sa, Mihai Eminescu ramane intr-adevar cel mai mare poet al neamului pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata poate pamantul romanesc.” (George Calinescu)

      „Fara Eminescu, neamul nostru ar fi neinsemnat si aproape de dispretuit. Daca n-am fi avut pe Eminescu, trebuia sa ne dam demisia. Eminescu este scuza Romaniei”. (Emil Cioran)

      Vă mulțumesc frumos, stimate domn Dan Dulciu pentru amabilitatea și aprecierile dumneavoastră. Mă simt onorată că am avut deosebita ocazie să vă cunosc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *