Elveția

Luna septembrie, are o însemnătate deosebită pentru mine și soțul meu – în data de 10 septembrie ne-am cunoscut și după doi ani, în data de 4 septembrie ne-am căsătorit, deci, se cuvenea să sărbătorim într-un cadru intim și deosebit, motiv pentru care am ales un concediu în Elveția.

Deși nu este membră UE, Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă. Elveția are aproximativ 8 milioane de locuitori.

În ciuda dimensiunii sale reduse, Elveţia are patru limbi oficiale (germana, franceza, italiana şi retoromana).Elveția nu a fost atacată în timpul nici unuia dintre cele două războaie mondiale, iar asta a fost un mare avantaj pentru această țărișoară.

Am călătorit de la Martinach până la Chamonix  cu trenul Express Mont Blanc una dintre cele mai frumoase zone montane ale Europei: Chamonix – Mont Blanc, locul unde alpinismul este la el acasă. Situată în partea de nord a Alpilor, la poalele Masivului Mont Blanc, staţiunea Chamonix se află foarte aproape de punctul de frontieră dintre Franţa, Elveţia şi Italia. Pe lângă cunoscutul vârf Mont Blanc, staţiunea Chamonix este dominată şi de vârful Mont Dolent – 3820 m, graniţa naturală şi locul unde converg cele trei ţări europene care împart Alpii.

A fost o minunăție, cu peisaje parcă decupate din cărțile poștale: un cer senin, cu ușoare pete alburii, șoseaua imaculată, ce străbate munte după munte, înveșmântați bogat în verdele verii sau cu stânci din piatră cenușie. Șoseaua trece prin văi adânci, de unde apar din loc în loc sate tradiționale de o frumusețe aproape nepământească, risipite pe pajiștile  perfect îngrijite. Câtă frumusețe până la desăvârșire poate exista pe pământul acesta ne-a dat Creatorul!…

 

 

În Elveția am trăit starea de maximă fericire adusă până la extaz pe care o simt și acum când scriu aceste rânduri. Atunci am trăit singurul moment din viața mea când am simțit cu adevărat momentul întâlnirii cu Cerul în cel mai înalt punct în care am reușit eu să ajung până acum: pe Masivul Mont Blanc. Telecabina porneşte cu viteză nebună spre cer! Inima ne stă în loc, urechile se înfundă iar privirea încearcă să cuprindă peisajul care se micşorează văzând cu ochii. Urcarea se face cu două telecabine succesive, de mare capacitate care urcă uluitor de repede, drept pentru care, pentru cei care au rău de înăţime, e o mare provocare. Mai întâi un traseu scurt până la Plan de Aguile – 2308 m şi apoi, cea mai spectaculoasă urcare, fără nici un pilon intermediar, până pe terasa superioară la Aiguille du Midi – 3842 m. De aici, din interiorul unei stânci, se mai poate lua un lift care urcă 42 m până la ultima terasa, unde se desfăşoară privelişti deosebite spre Alpii celor trei ţări: Franţa, Italia şi Elveţia. Bineînţeles că am purces şi noi până în ultimul punct de staţie că vorba aceia, dacă-i bal, bal să fie. De aici de sus imaginea întregului complex este impresionantă. Te minunezi ce au putut construi oamenii în vârful muntelui!

Citat:

„Raiul înseamnă un poliţist englez, un bucătar francez, un inginer german, un amant italian şi totul organizat de elveţieni. Iadul înseamnă un bucătar englez, un inginer francez, un poliţist german, un amant elveţian şi totul organizat de italieni.”    

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *