Mizerii

De ești capabil și te saturi de mizerii

Și ești sătul tot răul să-l suporți,

Să nu te-ascunzi după-ncuiate porți

De nici un fel de om să nu te sperii.

Nici de cei vii să nu te temi, și nici de morți

Pe nimeni să oprești și nici să perii

Ci gânditor să stai la cumpăna tăcerii

Privind senin cei mai siniștri sorți.

Te vei încorpora într-o minune

Privind pe Rău cu ochi vindecători

Nimeni va ști de ce să se răzbune

Și când tu gata fi-vei ca să mori.

În jurul tău cântări o să răsune

Și vei muri în revărsat de zori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *