Hai vino iubite!

Hai vino iubite, să guști fericirea

Te-aștept liniștită în camera mea.

Cu atingeri moi, de catifea,

Chem şoaptele nopții s-apară,

Mă las cuprinsă de tainicul fior,

Încălzită de dorinți şi de dor,

Gemând uşor cu glasul stins.

Mie foame tot mai mult de tine.

Fură-mă din lumea mea.

Îţi dau în gând îmbrățișarea

Când frământați de doruri,

Trăim din amintiri amoruri.

Să fim o lume cu lumea din noi…

Dar totuși,numai eu cred în noi doi

Secundă şi clipă în suflete goi…

Dar noaptea, și ea m-a trădat

Zorii ca pe o stea mi te-au luat

N-a fost decât un vis

La revărsarea zorilor, tu ai plecat.

Curând dorul în vise se-mbracă

Şi naşte dorinţi rând pe rând

Din secundele ce-ncet se scurg.

Ești iubitul vieții mele,

cu tine aș pleca departe…

printre sutele de stele….

spre altă lume…

Păcat că nu se poate.

Autor – Daniela Gumann

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *