Urlete de lupi

Exist-o țară, zisă România

Ea n-are încă o identitate

Există doar în ritm cu veșnicia

Reprezentată de politică – o nulitate.

N-o spun doar eu, o spune-academia

Eu n-am sărmana nicio calitate

De unde dar, să-i vină superbia

Din prea adânca-i primitivitate?!

Dup-Arpagic, descopăr teoria

Că se găsește-n vegetal – etate

Care respinge falsul, erezia

Și starea cruntă de vasalitate

Cu ce-i românul frate? Cu munca, vrednicia

Dar guvernanții? O calamitate!

El a trăit tot timpul în robie

Mentalitatea lui, este de rob

Ce-ați vrea acum mai mult să fie

Decât ce e: un om umil, dar rob.

Și vrei prin morți ca să-i exprimi tăria

Să scoți savanți din pleavă de neghiob?

Precum Elena Ceaușescu la chimie

Cea mai sinistră de pe glob?

Din „urlete de lupi” se-aude-o simfonie

Pe ei „care gândesc” să-i faceți zob!

Ce-ați vrea acum mai mult să fie

Decât ce-au fost – un prăpădit de ciob.

Mă tot gândesc a nu stârni mânie

Prin scrisu-mi îndrăzneț, nici chiar un bob.

Autor – Daniela Gumann

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *