Decembrie cu amintirile lui – Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete.

Luna decembrie începe din prima zi cu un moment istoric de foarte mare importanță și anume Ziua Naţională a României – 1 Decembrie 1918. Dacă rămânem tot la capitolul istorie, nu trebuie să uităm de momentele tensionate când au început în 16 Decembrie 1989 când a izbucnit revolta prin care aveam să câștigam cel mai de preț lucru pentru o nație: Libertatea!

Nu intrăm în amănuntele din culise ce au condus la acel eveniment istoric, la serviciile secrete, la păpușarii din politica de astăzi care au manevrat serios atunci sforile în favoarea lor. Vreau să mă refer țintit la ce am sperat cu toții în acele evenimente. Acum când scriu, mă întreb ce libertate am primit? Din punctul meu de vedere, am primit libertatea să plecăm din țară, acolo unde putem trăi decent. Da, spun asta pentru că până la acel moment își doreau foarte mulți să plece din țară, unii ca și soțul meu și-au pus chiar viața în pericol și cu orice preț a plecat.

Bunicul meu matern, pe nume Harnagea Gheorghe, a fost deținut politic și a pătimit 7 ani din cei 20 la cât a fost condamnat, în pușcăria de la Adjud, cu averea confiscată și multe alte constrângeri tipice acelui regim odios din anul 1957. În tot acel timp, mama mea, pe atunci elevă la liceu, a fost hărțuită și hăituită de securitate, fiind nevoită să frecventeze câte un trimestru la diferite școli din diferite orașe, și până nu s-a căsătorit și schimbat numele, calvarul ei nu s-a temperat.

„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”— Nicolae Iorga

Acum avem cu toții libertate. Libertate să facem ce?! să plecăm unde ne e mai bine, dar nici asta, se pare că nu este suficient pentru cei „nemulțumiți din fire”. Sau avem libertatea să vorbim fără să fim auziți de cine vrem, însă ascultați de diferite servicii…., suntem și acum la fel ca și atunci, poate chiar și mai mult. Avem libertate să nu mergem la vot, avem libertatea să încălcăm legi, avem libertate să protestăm când vrem și pentru ce vrem. Apropo, vă mai amintiți de învăţătoarea Cristiana Anghel de la Caracal, cea care a făcut greva foamei 70 de zile?! ei bine, ea și-a permis libertatea de a șantaja pentru a primi un mandat de senator.

„Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.” —  Nicolae Iorga

Nu știu alții cum sunt, dar eu în fiecare an în luna decembrie, înainte de a mă gândi la Crăciun, brad și mirosuri tipice culinare, mă gândesc cu multă tristețe la familiile celor morți la aceste evenimente, oare ei cum „sărbătoresc” de Crăciun? Au existat nenumărate cazuri ale unor cetățeni împușcați, arestați sau maltratați deoarece erau etichetați ca ”teroriști”. Un spectacol grotesc, tragic, dureros și real organizat de cei care astăzi trăiesc bine mersi cu certificat de revoluționar.

Vă propun ca pentru doar două minute, să închideți ochii și să vă reamintiți/retrăiți acele momente din perioada 22 decembrie când s-a declarat oficial căderea regimului comunist. Vă spun sincer, și acum când scriu mă cuprind puternic emoțiile și mi se face pielea de găină. Au murit oameni nevinovați, au rămas copii orfani și mame plângând, care nici acum nu înțeleg pentru ce au luptat cu pieptul gol cei care astăzi nu mai sunt pentru că isteria creată a fost generală și a cuprins întreaga populație.

„Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul.” – Nicolae Bălcescu

Datoria noastră este să îi comemorăm pe cei care în numele libertății au plătit, cu sânge, prețul suprem.

„Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete.” –  George Santayana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *