31 august – Ziua Limbii Române

 

Astăzi, este sărbătoarea limbii noastre materne, a celor ce simțim și trăim românește. Să ne transmitem prin dulcele nostru grai românesc, cele mai calde și sincere urări pentru toți cei ce vorbesc limba română, indiferent unde-n lume s-ar afla.

Astăzi, 31 august atât în România cât și în Republica Moldova se sărbătorește Ziua Limbii Române – și reprezintă fundamentul identității naționale un aspect deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite.

„Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană.” – Petre Ţuţea

Limba română este vorbită şi înţeleasă de toţi conaţionalii, indiferent de zona geografică, deşi în Moldova, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Basarabia sau Bucovina întâlnim diferite regionalisme, totuși la bază avem limba română.

„Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.” – Fănuș Neagu

Dulcele grai moldovenesc,  inconfundabilul grai al ardelenilor  atât de molcom, iar graiul bănăţean  și muntenesc nițel mai mândru.

„ Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română? ”Grigore Vieru

„Cu cât scriu mai mult în franceză, cu atât mă fascinează mai mult limba română. De câte ori reîncep să scriu în limba română, redescopăr muzicalitatea limbii materne. Mă fascinează argoul jurnalistic, mă fascinează etajele argotice ale societăţii de consum.”  -Matei Vișniec

Limba noastră  – de Alexei Mateevici
imnul de stat al Republicii Moldova 

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

„S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.” Grigore Vieru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *