Păcatul

Zefirul lin te-mbie să trăiești

Plutirea lui mireasmă-i pe câmpie

Se-nalță în spiral-o ciocârlie

În zborul ei, privirea-ți întâlnești.

Te pierzi și tu în zarea cenușie

Uitând de toate cele pământești

Cu cele de mai sus te înfrățești

Și totu-i vis și armonie.

Dar jos, este sătucul negru ca pământul

Ce-a zămislit pe om spre suferință

De care nu-i scutit nici Prea Sfințitul

Și-n care ajunge orișice ființă.

Spre consolare dându-i doar mormântul

Și-o scurtă cale spre pocăință.

Păcatu-i jos, la fel ca bietul om.

Daniela Gumann – Ecoul stelelor – Editura PIM, Iaşi, 2018

Volum editat sub egida Asociaţiei Universul Prieteniei  Iaşi

Copyright © 2018     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *